Logo #jurnaldefaget#jurnaldefaget

Jurnal de Făget

Însemnări de pe teren, postate regulat pe Facebook sub #jurnaldefaget.

Articole prioritare

“Doar o strategie de marketing” la Ministerul Mediului. O arie protejată hăcuită în ce are mai de preț

#jurnaldefaget Știu că țara arde și nu are timp de mediu, dar după încă o rundă de CTATU la Consiliul Județean Cluj în care am aflat că dl #arhitectsef al județului nu are timp de chestiuni juridice în timp ce semnează acte cu efect juridic, și nici să citească PUZurile din 2006 fără utilități pe pășune #ruralfain pentru că nu sunt emise de CJ Cluj, dar în baza lor a emis autorizații de construire (cu efect juridic) la 20 de ani distanță și tot n-a avut timp și nici curiozitatea și din cauza asta le invocă alți beneficiari care vor să dezvolte cu beton pășunile Făgetului, alea în care sunt încă specii rare, după ce mi s-a tăiat microfonul cu obstinație de 6 (șase ori!!!) pentru că nervii funcționarului public ardelean nu suportă să i se ceară dovezi documentate când se fac afirmații cu efect juridic zic să vă pun și link la articolul de pe Investigatoria unde povestesc cum își bat joc de mine și înalții funcționari. Această insuportabilă și românească bătaie de joc și ”lipsă de timp” care, din nefericire, a dus la moartea naturii și la anularea și suspendarea unui PUG pentru o întreagă comună pentru că la momentul elaborării nici atunci nu au avut timp de chestiuni juridice și nici de oportunitate sau de evaluări de mediu, nici de discuții civilizate cu comunitățile (alea fără bani). Iar atunci când au fost forțați să discute, ne-au mințit și au trecut cu buldozerul peste orice argument juridic, de oportunitate, de mediu sau social ( în afară de veto-ul banilor care vor veni gârlă de la dezvoltatori, acela a fost singurul motiv repetat obsesiv - ne dezvoltăm, ne dezvoltăm, vrem dezvoltare, vrem dezvoltare). Invocând să avem încredere că știu ei mai bine. Mie mi s-a cerut specific să am încredere în dl arhitect șef care mi-a tăiat microfonul ieri de 6 ori, care a răspuns divagând spre cea mai transparent de marketing insituție și care mi-a spus că el nu se ocupă de chestiuni juridice și nu are timp să caute sau publice avizul Electrica pentru utilitățile invocate sau PUZ HCL 28/2006 (pentru că nu e emis de cel mai transparent Consiliul Judetean Cluj) și nici AC 622/2025 (acesta din urmă emis de instituția în care activează dumnealui în baza unui aviz al Electrica de care cum spuneam nu are timp / nici opbligație, aia e). Cum ai putea avea încredere într-un funcționar public care spune că nu are timp să verifice actele care se citează ca dovadă pentru documentațiile pe care le avizează? CUM? Iar acum, când eu încă îmi apăr plăntuțele și fluturașii, îmi cer mie unii să iau parcelă cu parcelă și să dovedesc ce spune legea, în locul ministerului, și iată chiar și în locul comisiei aleia tehnice de specialiști super tari care când trebuie să ia o parcelă la discutie și dovedit, nu are, dom'le, timp.... Eu am adus dovezile știintifice și ele au fost confirmate de specialiștii ministerului și ai Academiei Române. Apoi ciopârțite arbitrar de funcționarii publici ai Ministerul Mediului - România și aia e, nu e timp să vă explic mai multe... să mergeți dvs să citiți în articol, vă rog. Eu acuma ar trebui să iau parcelă cu parcelă și PUZ cu PUZ din aria propusă de mine în interesul habitatelor protejate la nivel european, în vreme ce onor arhitectul șef al județului semnează în continuare parcelă cu parcelă neavând timp și nici obligația spune dumnealui să ceară dovezi pe ce afirmații face fiecare ca să obțină ce are nevoie ca să betoneze. #urbanism cu #mafie și #coruptie Așadar, pentru că chiar ieri am primit un email oficial care avea subiect ”Message from KM30i” (de la un functionar public grăbit și foarte foarte ocupat să sfideze un cetățean, sunt sigură, vă invit să contemplați sfidarea, dar SFIDAREA unui stat ajuns în colaps moral în primul rând. Și asta pentru că funcționarii lui NU AU TIMP și au abandonat orice misiune... și se agață, când le convine, de forma fără... morală. p.s. Cu multă lămâie.

Citește →
Videoclip

Făgetul, atacat

Un film despre ce se întâmplă acum pe Făget Sud: drumuri trasate pe pajiști, vegetație tăiată și lupta pentru declararea sitului Natura 2000 ROSCI0483 Făget Sud – Colonia Făget. Poți urmări filmul mai jos și poți semna petiția de pe pagina poveștii.

Citește →
Videoclip

Procesele pentru Făget

Stadiul proceselor din campania pentru protejarea Făget Sud – Colonia Făget (ROSCI0483), la 2 octombrie 2026: 10 procese pe 4 fronturi, de la desemnarea sitului protejat până la autorizațiile cartierului Sunrise.

Citește →

Apă și canalizare în secolul 21 — #SOSCiurila

Nu credeam să ajung să trebuiască să lupt pentru apă și canalizare în secolulul 21... De fapt mint, m-am gândit adesea să o fac de când m-am mutat la Cluj, pentru comunitatea din Pata Rât. Dar uite că o fac în nume personal și propriu, pentru comunitatea #cluj el insuși și #ciurila aka #SOSCiurila Întrebați-mă cum e să treci pe drumul spre școala din sat și să vezi ”găluști” de fecale în șanțul drumului de piatră pe care trec copiii acestei comune. Întrebați-mă cum e să ieși din curte și să ți vină să tragi copiii de pe șanțul care miroase. Întrebați-mă cum e să nu ai apă potabilă și nici apă DELOC în gospodării la 10 -15 km de marele și de cinci f..g stele Cluuuuj. Vă răspund, vă arat poze. Întrebați-mă și de ce acceptă oamenii să trăiască așa și de ce autoritățile nu fac nimic de ani de zile. Am romane întregi de răspunsuri. Întrebați-mă cine mă plătește să lupt pentru asta. Întrebați-mă cine mă plătește să lupt pentru Făget. #jurnaldefaget Am romane întregi de răspunsuri. În schimb, vă rog, ajutați-ne să ne demonstrăm dreptul la utilități în această metropolă înglodată în marketing mincinos și josnic. Și într-un #Urbanism cu #mafie și #coruptie. Ajutați-ne să demonstrăm că avem prioritate în fața minciunilor dezvoltatorilor și ale institutiilor publice care au abandonat orice misiune de a proteja interesul public. Pentru bani, pentru cine știe ce, întrebați-i... Vă rugăm semnați petiția și cereți împreună cu noi: întâi apă și canalizare, rețea de electricitate modernizată, apoi construcții noi în Ciurila Consiliul Județean Cluj, Primăria și Consiliul Local Ciurila vor și strigă DEZVOLTARE înainte să asigure utilitățile de bază pentru vetrele satelor existente. #sesizareciurila #lipsautilitati Este greșeala imensă de #Urbanism cu #mafie și #coruptie făcută în Florești și în toate zonele de dezvoltare ale Clujului. Un atac direct la sănătatea publică, pentru că, fără canalizare, fără rețea de apă capacitată corespunzător, toate dejecțiile miilor de case ajung în șanțul public. PUG Ciurila 2023 aproape a dublat intravilanul în satul Sălicea. Fără evaluare de mediu, care evaluare de mediu presupune și analiza soluțiilor de evacuare a apelor uzate pentru intravilan... Nu poți să extinzi numărul de case la nesfârșit pe un sistem de utilități din #evulmediu și să spui că ești acoperit de lege și #ruralfain, pentru că nici legea nu spune asta... că poți dezvolta la nesfârșit pe fose, puțuri și izvoare captate și pe declarații ale dezvoltatorilor. Tribunalul București a anulat și suspendat PUG Ciurila 2023 în prima instanță pentru lipsa evaluării de mediu. Cu toate astea, Consiliul Județean Cluj aprobă în continuare, unul câte unul, proiecte private pe limitele acestui plan oprit de instanță. Adică a găsit o interpretare a legii care îi permite să ocolească decizia instanței. Din revoltă declarată a funcționarilor publici... față de o decizie a instanței. Vor să treacă încă o dată peste sănătatea publică, peste mediu, peste oameni. Două sate nu au rețea de apă, nicio casă din comună nu e legată la canalizare, rețeaua de electricitate nu ține consumatorii existenți din lipsa de investiții în modernizare, iar primăria #SOSCiurila ne cere să nu mai deversăm apa uzată în șanțuri. Când am cerut să se facă întâi rețelele pentru noi, cei care trăim deja aici, mi s-a tăiat microfonul și mi s-a spus că „asta se vede mai târziu”. „Nu pot să verific eu” #arhitectsef și Consiliul Judetean Cluj, planurile Companiei de Apă Arieș, Someș sau Electrica. Așa o fi? Am scris și am cerut Prefecturii Instituția Prefectului - Județul Cluj să ne ia în seamă și să nu mai ignore acest conflict comunitar între deciziile administrative și comunitatea reală, existentă, a Ciurilei. Între timp, vă rog, mai semnați petiția prin care cerem Primăriei #ciurila să facă ceea ce trebuie să facă de facto, servind interesul public pe care au jurat să-l apere...: să prioritizeze accesul nostru la utilități înaintea extinderii rețelelor pentru cartierele noi ale dezvoltatorilor. Nu vrem să plătim noi, cu banii și cu sănătatea noastră, pentru cartierele altora. Acum o facem. De mulți ani de zile. Semnați petiția și cereți împreună cu noi: întâi apă și canalizare, rețea de electricitate modernizată, apoi construcții noi. Ne ajută și semnăturile celor din alte localități. Nu ne lăsați singuri. Sănătatea publică și dreptul la utilități nu au limite de UAT...

Citește →
Videoclip

Anna Szabó: turbăriile rare de la Sălicea, Ciurila

Anna Szabó, biolog botanist, explică importanța turbăriilor rare descoperite în Sălicea, Ciurila și incluse în propunerea de sit Natura 2000 ROSCI0483 în curs de desemnare.

Citește →
Videoclip

Biologul botanist Mátis Attila despre pericolul în care se află Drosera rotundifolia în Făget Sud

Biologul botanist Mátis Attila explică de ce roua cerului (Drosera rotundifolia), plantă carnivoră de mlaștină, este în pericol în Făget Sud și ce se poate face pentru protejarea ei.

Citește →
Videoclip

Drosera rotundifolia, 17 mai 2026

Drosera rotundifolia (roua-cerului), filmată pe 17 mai 2026 în ROSCI0483 Făget Sud – Colonia Făget.

Citește →
Videoclip

Mesaj pentru Ministra Mediului — desemnarea protecției ROSCI0483 Făget Sud Colonia Făget

Un mesaj adresat Ministrei Mediului pentru desemnarea protecției sitului Natura 2000 ROSCI0483 Făget Sud Colonia Făget.

Citește →
Videoclip

Utricularia vulgaris în Făget Sud

Pe 17 mai 2026, biologul botanist Matis Attila a descoperit Utricularia vulgaris în ROSCI0483 Făget Sud – Colonia Făget.

Citește →

Eleocharis carniolica, regăsită lângă Cluj — Mátis Attila

Mátis Attila, împreună cu Szabó Anna, Sándor Dóra și Koter Vilmos. 🌱 Eleocharis carniolica (Cyperaceae), regăsită pe lângă Cluj: o veste tare bună pentru Alina Chiriac și noul sit Natura 2000 ROSCI Făget Sud-Colonia Făget, pentru care ea a militat intens și lupta ei nu a fost deșartă, noua arie protejată fiind avizată favorabil anul acesta de către Academia Română.  Această specie rară (pipiriguț, sűrű csetkáka, spikerush) este protejată la nivel european, fiind de interes comunitar, iar una dintre puținele situri Natura 2000 din România desemnate pentru conservarea ei este ROSCI0074 Făgetul Clujului-Valea Morii, aflat în imediata vecinătate a al noul sit propus.  Ultimele semnalări ale speciei din Valea Morii datează din mijlocul secolului trecut, iar căutările noastre insistente din perioada 2014-2020 nu au dat roade, ea nefiind regăsită, și astfel în planul de management al sitului apare ca specie dispărută.  Când am elaborat acel plan, am propus zona de pășuni intercalate cu habitate umede (preferate de pipiriguț) din sudul vârfului Peana spre includere în situl respectiv, cu speranța că se va regăsi aici cândva.  Iată, acuma s-a întâmplat minunea, și din fericire această zonă face parte integrantă din noul sit propus.  Această specie pitică și discretă este strâns legată de zone periodic inundate, de malul izvoarelor și de habitate mlăștinoase.  Tot în această zonă extrem de valoroasă privind conservarea biodiversității în România, a fost găsită anul trecut specia carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), de către Craioveanu Cristina, o descoperire extraordinară, având în vedere că această specie, de altfel tipică mlaștinilor oligotrofe cu mușchi de turbă (Sphagnum), nu a mai fost semnalată din zonă, și apare aici în mod inedit pe cursul izvoarelor mici, habitat pe care împarte cu pipiriguțul care nu mai este pierdut.  Să sperăm că demersul nostru pentru desemnarea noului sit va avea succes, mai ales că și regăsirea acestei specii demonstrează fără echivoc importanța protejării stricte a ultimelor fragmente de habitatea naturale din apropierea Clujului.  Vă îndemn să susțineți desemnarea oficială a noului sit Făget Sud-Colonia Făget și protejarea integrală a valorilor naturale cuprinse în acesta. În atenția: Ministerul Mediului - România

Citește →
Articol Investigatoria

Hoții de pământ și de natură (III) – Sfidarea: „Dar pe noi în fața autorităților minotauri cine ne apără?”

Așa se aplică încă o rețetă de furt de natură și aer. Lipsa canalizării însă e cea mai critică. Pentru că locuirea umană se întâmplă oricum, și deversarea apelor menajere uzate se face, de cele mai multe ori, în natură direct… în mod nenormat, netratat, ne-nimic. Direct în șanț, direct în pârâu. Direct peste specii rare și protejate în habitatele de interes conservativ, care există încă aici. Comuna exemplu este aceeași vestită pentru ecocidul pe care l-au semnat toate autoritățile publice asupra pășunilor Făgetului. Ecocid care este completat cu aceste deversări. Și cu depozite imense de gunoi pe malurile râurilor, în păduri, peste tot. Poți (poate…) să treci cu vederea sub/ne/i//anti/dezvoltarea drumurilor, lipsa de trotuare, drumul periculos de antic spre școala din comună, drumuri lăsate neasfaltate cu zecile de ani…, dar umplute cu piatră scumpă în fiecare an și mai ales înainte de fiecare alegeri, poduri rutiere late de 2 m, poți poate să treci cu vederea cheltuielile exorbitante de milioane de euro pe un pod mic, și podurile lăsate de izbeliște și la limita maximă a pericolului… Poate nu te interesează cum a fost stricat peisajul cultural rural cu case autorizate în pășune cu specii rare (vezi excepția pentru prieteni cu funcții), case fără nici o legătură cu arhitectura rurală… cu locul, cu istoria lui… cu identitatea lui… Poate nu te interesează că satul tradițional nu a fost nici măcar respectat, darămite protejat. Că peisajul #ruralfain autorizat de minotauri a devenit agresiv vizual și dezlânat. Corupt până la prăsele. Te uiți la o imagine și îți vorbește stratul politic, întrebi instinctiv a cui e casa aia sau ailaltă și știi sigur că ți se va răspunde, păi a polițistului sau a cuiva din primărie din consiliul județean sau a unui afacerist local sau a primarului. Care le vinde… Poate nu îți pasă de toate astea. DAR Parcă nu îți vine să treci cu vederea faptul că pute a fecale pe drumul principal dintre case vara și oricând, că niște zeci, poate sute de case deversează excremente de oameni în stradă. Strada aia pe care treci și tu ca turist, de exemplu. Și te duci acasă, convins că ai fost la aer curat, în natură, într-o zonă turistică și te întrebi de unde ai fi putut lua tu infecția aia? Realitatea concretă: În 3 sate din comuna Ciurila există rețea de apă, Sălicea are de la Compania de Apă Someș, Ciurila, Filea de Sus, Filea de Jos, Șutu au de la Compania de apă Arieș. În Ciurila, unele contracte menționează pe hârtie și canalizare, dar ea nu e în nici un sat. Satele Săliște, Pruniș și Pădureni nu au rețea de apă funcțională deloc. Adică au o rețea de distribuție de apă (adică țevi) îngropate în pământ printr-un proiect european care trebuia terminat în 2020 (sic!), dar care a fost terminat în 2023. DAR nu au rețeaua de alimentare cu apă pentru aceste țevi. Adică nu curge apă prin țevile acelea îngropate în pământ pe mulți bani europeni. Dacă te duci frumos să întrebi și când va fi și proiectul de alimentare, ți se țipă bolborosit că nu se știe. Că proiectul vechi a fost anulat, că nu se știe când și dacă vor fi bani pentru cel nou. Din când în când, te duci și cauți între licitații, și găsești unul care pare să fie ce cauți, dar nu ești sigur, pentru că detaliile nu le vei găsi nicicând atunci când autoritățile aplică tehnica ”la grămadă, să nu se vadă”. Sursa: https://e-licitatie.ro/pub/notices/ca-notices/view-c/100414698 Deci îți rămâne să ai încredere în minotauri și să aștepți încă niște ani. Nu știi dacă extinderea a ceva ce nu există poate fi interpretată ca implementare de rețea de alimentare. Nu știi și nu primești niciodată informații despre unde ar putea fi bazinele de apă din satele alea care au îngropate țevi seci în pământ. Dar rețeaua de distribuție, aia implementată cu greu și degeaba, contează cât multe pe hârtie deja, așa că e trecută în acte normative ca PUGul. Frumos, nu? Clujul nu mai are sate fără rețea de apă, teoretic, deja. Că nu curge apă prin aceste rețele… pfff. Ce detalii, ce răutate să întrebi și să comentezi. Că nu au fost trecute bazinele de alimentare în schițele PUG, localizarea lor, pff, iar, ce răutate să întrebi așa ceva… Acum, țevile de apă și CU apă, acolo unde aceasta există, vin cu o problemă. O dată folosită apa, uzată, ea trebuie să se ducă undeva. Iar canalizarea nu există. Satele care au apă (și multe nu au așteptat să vină autoritățile, și-au captat izvoare și au făcut rețele locale private), funcționează cu fose, în mod oficial, teoretic din nou. Practic, nu. În realitatea șocantă, confirmată de instituții ca DSP Cluj și Garda de mediu (când vrea, nu întotdeauna), excrementele și fosele se deversează în șanțul drumului public (da, ca pe vremuri) și în pâraiele din spatele curților (da, tot ca pe vremuri). E un cataclism ecologic și de sănătate publică ce e aici și nimeni nu pare să fie impresionat. Oamenii tac, autoritățile tac, rahatul trece. Șanțurile sunt pline de rahat, la propriu, scuzați metafora. Oamenii se îmbolnăvesc pe tăcute, natura moare, pe tăcute. Pâraiele de care vă spuneam sunt pline de ce am spus mai spus și de detergenți, clor etc, dar goale de viață. Nici broaște, nici țânțari nu mai vezi în jurul apelor…. Sesizări peste sesizări, cereri și plângeri peste plângeri și autoritățile publice NIMIC. Labirint, zid. + Sfidare. Și după sfidare sau câte un răspuns din când în când, când evidența lovește prea tare ce se întâmplă? NIMIC. Rahatul și anume rămâne acolo unde e, doar crește… cantitatea. Toate autoritățile ignoră nevoia de igienizare, de curățare. Sfidează normalitatea și orice bun simț… tăcând… mințind, cum o face Garda națională de mediu Cluj, sfidând însăși constatarea unei alte instituții… Să nu observi ceva ce este încă acolo… pentru că cei care deversează o fac în continuare și nimeni nu a curățat… pentru că e pericol de infecție… și nu ai unde să duci franceza de acolo… Asta înseamnă Sfidare. Da, rețeta numărul trei vă prezintă încă un ingredient minune, o rețetă perfectă să furi natură și pământ și aer și sănătate. SFIDAREA. Și ce dacă ai legea de partea ta, și ce dacă arăți demonstrezi, te implici, propui, faci un pic, te zbați etc. NU CONTEAZĂ. Autoritățile publice – Primăria și Consiliul local Ciurila, Consiliul Județean Cluj, DSP Cluj, Ministerul Sănătății chiar… TE SFIDEAZĂ. Ce-o să le faci dacă ei nu îți răspund și nu le pasă de sănătatea ta? Și ce-o să faci dacă chiar îți dau dreptate, dar nu se schimbă nimic? Ce-o să le faci? … Rahatul e acolo, în șanțul de lângă tine și acolo rămâne. PUNCT. V-aș arăta și poze, v-aș arăta și filmare, dar mi-e că nu se simte mirosul și ar fi nevoie de un documentar întreg ca să vedeți toate locurile în care se lăfăie franceza în șanțurile Ciurilei. Dar cum e proiectat labirintul în această problemă? Am căutat care este firul legal pentru aceste utilități publice. Sub responsabilitatea coordonării autorităților locale – Primăria și Consiliul local Ciurila – care sunt obligate conform codului administrativ să asigure utilitățile de interes public (apă, canalizare, salubrizare) se află celelalte autorități publice sau companii care funcționează ca prestatori de servicii de utilitate publică. Articolul 129 din Codul administrativ Atribuțiile consiliului local 7) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local asigură, potrivit competenței sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: c) sănătatea; i) protecția și refacerea mediului; m) podurile și drumurile publice; n) serviciile comunitare de utilități publice de interes local; ## Minotaurii pentru Labirintul utilităților din Ciurila Aceste companii care furnizează servicii de utilități publice de interes local sunt după cum urmează (pentru Ciurila, desigur): Compania de Apă Someș, Compania de Apă Arieș (cea cu licitația de mai sus) pentru rețeaua de apă și canalizare (nu întrebați de ce două pe o comună, asta e… geografic și-au împărțit tarlalele pe bazine hidrografice și apoi nu au mai gândit nimic…) – două labirinturi în loc de unul sunt mai eficiente în a sufoca civilizația. Plus că poți să îi trimiți pe oameni de la unii la alții, să-i dezbini, să îi amăgești mai ușor. Supercom pentru salubrizare, oh, aici e un labirint suprem, vom ajunge și la articolul acesta cândva și va fi… cel mai labirint. Delgaz Grid pentru rețeaua de gaz. Dar comuna nu are gaz, pentru că nu se poate din cauza reliefului, ni s-a spus de nenumărate ori, dar se face câte un studiu de fezabilitate din când în când, așa ca să mai verificăm dacă între timp se poate. Cel mai recent a fost anul acesta. Nu l-a văzut nimeni, nu a fost nici menționat nici nimic în PUG, de exemplu. Cum ar fi fost normal, la cele 10.000 euro cheltuite pentru el, nu? În PUGul nou al Ciurilei, toate rețelele de utilități au fost trecute peste tot. Pur și simplu. Din pix. Chiar și cea de gaz, al cărei studiu de fezabilitate nu l-a văzut nimeni. Propus/existent. Să ghicești tu, cetățean prostit, care unde e propusă. Și să te uiți cu atenție și zoom in pe hartă și să speri. Harta făcută de un arhitect autorizat de OAR și RUR. Și dacă e desenat că e propus, ea există, nu? NU îți mai trebuie nimic altceva ca să fii de acord că te-ai dezvoltat, că e bine și să TACI. Extras din legenda din PUG Ciurila aprobat – schita Reglementare echipare utilitară 4.2_RED_Salicea În harta aceasta ar fi trebuit să fie 2 izvoare reprezentate și niște lacuri, din cuaternar… Nu sunt. Tot în imaginea aceasta trebuia să vedem marcat coridorul ecologic european, la fel ca zona de arie protejată, cea verde. Nu îl vedem. Se va construi pe el. Vrei planuri și proiecte, indicatori tehnico economici, cum ar trebui să fie într-un act normativ? Ntz, ntz, câtă obrăznicie. Vrei să verifice cineva că PUGul acesta a fost făcut profesionist, cu aceste probleme tratate profesionist? Adică să revizuiască cineva avizele de la companiile alea de mai sus, planurile de implementare ale ”propus”, respectarea legii. Pfff, dar de ce ești atât de rău intenționat? De ce nu ai încredere în autorități? Lipsa acestor proiecte concrete, cu date actualizate, cu indicatori tehnico-economici, cu măsurători și hărți și explicații publice, și lipsa prevederii extinderii utilităților au fost printre aspectele de nelegalitate sesizate către toate instituțiile abilitate de ceva în legătură cu nelegalitatea PUGului Ciurilei. De la arhitectul șef, care da, asta ar fi trebuit să facă, să revizuiască aceste proiecte și să nu aprobe extinderea intravilanului peste un coridor ecologic, de exemplu, dacă utilitățile nu există întâi la nivel civilizat în vatra satelor actuale, până la Consilul Județean Cluj departamentul de pfuai… urbanism, până la prefectură, la OAR și RUR (cei care ar trebui să valideze abordarea profesională… urbanistică a unuia de-al lor). Așa și? Și NIMIC. Totul e legal, PUGul aprobat. Labirint, zid. Dar mai ales SFIDARE. Și Ciurila FĂRĂ canalizare și fără apă, nu am găsit altă rimă. Și periodic fără electricitate. Dar să revenim la șirul de minotauri din labirintul de utilități. După ce vezi piramida responsabilităților, te întrebi naiv: Și pe primărie cine o poate controla dacă niște zeci de ani, de când a început ”trendul” / moftul ăsta cu modernizarea, europenizarea etc…, nu a catadicsit să implementeze niște minime condiții de calitate a vieții și de protejare a mediului de dejecțiile umane? Lasă PUG, lasă proiectele europene recente? Păi dacă nu e Prefectura, care doar colaborează și monitorizează legalitatea actelor emise de către primării, așa cum ne-a răspuns, dar dacă aceasta nu emite nimic, nu are nici o obligație, nu-i așa?, și și dacă emite nelegal, lasă că se face că nu vede. (deci SFIDARE) Nu e nici secretariatul Guvernului care trimite către Prefectură toate sesizările, deci SFIDARE. Atunci e ANRSC. Ce e asta? În labirintul acela închis by design, statul român a făcut ce știe el mai bine și a înființat o comisie, o agenție, o sinecură. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice. Care are acest rol: Extras din https://www.anrsc.ro/wp-content/uploads/2021/11/ROF-ANRSC-2017.pdf Așa că labirintul continuă. Dat fiind contextul de mai sus, date fiind eforturile mari ale comunității Ciurila și strigăte și plânsete, în timpul elaborării PUGului infam, care da, ați ghicit, trebuia să reglementeze aceste utilități înainte să mărească intravilanul cu vreo 400 ha și să-l lăbărțeze prioritar chiar peste coridor ecologic și peste specii rare în curs de dispariție, adică să-l dubleze…, am zis să merg și eu prin labirint, așa, alene pe firul legii. Și am întrebat ANRSC ce părere au despre ce se întâmplă în această comună Ciurila cu utilitățile. Ca să fie legal și țiplă tot, că eu nu am așa mare trecere ca cetățean simplu la autoritățile clujene și mai ales la cele din Ciurila (că nu am bască securistă și nici nu tac frumos), am cerut în mod specific pentru satul în care am proprietate și dovezi că rahatul este în șanț (din nou scuzați-mi franceza). Și un pic mai general pentru toată comuna. Că în toate satele e tot în franceză, tot în șanț. Cu semnături de la vecinii mei, cu petiție, cu tot. Eeei, și hai să vă spun ce ne-au răspuns. Ne-au trimis la alții, desigur. Iar alții ne-au spus, ceea ce știam deja, că doar ei sunt cei care implementează, că nu e nici o problemă, totul e în grafic, sau, că… nu la ei… Dacă vreți concluzia pe scurt, ANRSC e doar un alt minotaur în Labirintul închis by design. Care face ce fac toate celelalte. SFIDEAZĂ. Legea, bunul simț, oamenii, natura, Europa. TOT. Răspunsul ANRSC – nu la noi, deși noi trebuie. Au trimis mai departe. Gata. Zid. Labirint. Sfidare. Învărtiți-vă în cerc. Răspunsul ADI Metropolitan = am trimis la Supercom. Ia uite cum ne-au și răspuns. Ce? Să ne uităm un pic pe răspuns? Zid. labirint… trimiteți dvs o cerere cu sesizare punctuală… Răspunsul Supercom – solicitarea a fost soluționată, noi am fost, nu-i adevărat, gata. Totul e ok. Rapoartele dovadă că au fost pe toate străzile laterale. Da, la această rezoluție…. Câte străzi sunt? sunt toate? Aha… Răspunsul Companiei de apă Someș. Ei au în responsabilitate doar pentru un sat cu servicii de apă și canalizare. Deși este un fapt absolut evident că Sălicea nu are canalizare. Dar are excremente în șanț. Cele mai multe, pentru că e cel mai populat sat al comunei Ciurila. Așadar, ce face acest răspuns? Sfidare. A realității. A oricui va veni să spună că ei nu au răspuns corect și legal la o petiție semnată inclusiv de oameni din Sălicea. Care NU au canalizare. Ce face ANRSC? Nimic. De ce? Pentru că SFIDARE. Care e concluzia pe scurt? Că NIMIC. Nu la noi, dincolo, am greșit ”adrisantul”, noi am fost, noi facem, am făcut, dar rahatul este imutabil, gunoiul e la ei, și aia e. Lasă că. Nu poți să ne faci nimic. SFIDARE. Ați observat poate că din toate răspunsurile lipsesc cele ale Primăriei Ciurila. Asta este pentru că această primărie aplică cel mai bine această tehnică și rețetă existențială, SFIDAREA, nu răspunde pur și simplu, nu dă numere de înregistrare la petiții (nu mie, cel puțin), nu răspunde, nu aude, nu implementează decât ce are interes și vrea domnul primar. De când? De 20 de ani. Și? Nimic. Toate celelalte instituții, Prefectură sau Consiliul Județean sau ADI Metropolitan sau oricine, chiar și Secretariatul Guvernului, nu spun nimic despre asta… Aia e… Sfidare. Acum să nu credeți că povestea cu mediul poluat de deversările de ape uzate menajere sau de gunoi adunat în gropi pe văi, căci nu îl ridică nimeni de pe străzi pe care abia intră mașinile oamenilor, e trivială. Ciurila are o biodiversitate colosală, rară și protejată de legile românești și europene. Aia pentru care ne luptăm acum să fie declarată, așa cum ar fi trebuit de niște ani buni, arie protejată. Biodiversitatea asta este dovedită științific, este cea care a stat la baza declarării ariei protejate Făgetul Clujului Valea Morii una dintre cele mai vechi arii protejate declarate din România. Numai că, având minotauri prieteni la APM Cluj, la Cadastru, la ANANP, la ANIF, la Ministerul Agriculturii, la Ministerul… oricare (mvai, să vedeți cum e arborele genealogic de familii de funcționari între aceste instituții în Cluj… ) ”autoritățile” locale au greșit și ups! nu au inclus pășunile cu speciile incluse în protecție în limitele ariei protejate. Adică au inclus speciile, dar nu și habitatele lor, le-au trecut numele, dar nu și locurile în care se nasc și trăiesc. Au greșit un pic topografic, la cadastru adică (v- am spus cine e acum minotaur pe cadastrare, da? RMGC cu altă pălărie) eeh, aia e…. Au greșit că a greși e omenește… erori materiale aruncate pe ici pe colo în locurile esențiale pe care nu le mai poate corecta nimeni nici dacă, prin absurd, le observă cineva. Au pus limita pădurii în aria protejată, cu fluturași și plante care se nasc, cresc, depind de pășuni, și de apele astea în care deversează acum vreo 3-4000 de oameni dejecții și chimicale. Și unde se depun gunoaie regulat și inexorabil. Aceeași Primărie Ciurila și același Consiliul Județean Cluj, aceeași APM Cluj, știind toate astea, în cadrul actualizării PUG Ciurila, unde era cazul și puteau să corecteze greșeala, au ignorat cu totul acest aspect. Pur și simplu. SFIDARE. Așa cum au ignorat și problema utilităților. Unde nu e numai o perspectivă civică ”exaltată” de protecția mediului, ci una de normalitate de bază, chiar și o problemă de sănătate publică. Spune legea clar să trebuie să iei în calcul utilitățile când extinzi intravilanul și să nu o faci când nu te țin cheltuielile… Articolul 13 Asigurarea echipării edilitare (1) Autorizarea executării construcțiilor care, prin dimensiunile și destinația lor, presupun cheltuieli de echipare edilitară ce depășesc posibilitățile financiare și tehnice ale administrației publice locale ori ale investitorilor interesați sau care nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat este interzisă. (2) Autorizarea executării construcțiilor poate fi condiționată de stabilirea, în prealabil, prin contract, a obligației efectuării, în parte sau total, a lucrărilor de echipare edilitară aferente, de către investitorii interesați. (Dar minotaurii nu au nevoie nici măcar de asta… fac cadou utilitățile, odată cu dealul. Cu natura cu tot) Sau din același REGULAMENT GENERAL DE URBANISM din 27 iunie 1996 (republicat) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 856 din 27 noiembrie 2002 Secţiunea 3 Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară Articolul 27 Racordarea la rețelele publice de echipare edilitară existente (1) Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă exista posibilitatea racordării de noi consumatori la rețelele existente de apa, la instalațiile de canalizare și de energie electrica. (2) De la dispozițiile alineatului precedent se poate deroga, cu avizul organelor administrației publice locale, pentru locuințe individuale, în următoarele condiții: a) realizarea de soluții de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare și de protecție a mediului; Dar… ce nu faci tu pentru prietenii tăi minotauri… Sfidezi tot. SFIDARE. Ascunzi izvoarele și lacurile. Ca să nu se vadă unde deversezi și ce vrei să asanezi pentru ca niște cartiere să se ”dezvolte” frumos sugând resurse naturale, pe propria răspundere, în sistem individual cum ar veni. Cum de unde? Fix acolo unde trebuie… Nu treci apele pe hărțile PUGului. Unde? fix acolo în coridorul ecologic european. Nu verifici utilitățile în mod real și ignori faptul că vetrele satelor existente au probleme mari cu acestea. SFIDARE. Faci încă un sat – un cartier rezidențial de dimensiunile unui sat, da, în zonă izolată – și le duci utilități, pe bani publici. Apoi îl marchetezi ca sat frumos cu arhitectura cea mai cea, ruralfain sau așa ceva. Sau spui că își vor face singure și e ok și așa. SFIDEZI orice bun simț și le dai autorizație de construire a zeci de case cu fose, într-o zonă naturală izolată și sălbatică (de aia e coridor ecologic), unde ȘTII că nu va urca nici o vidanja pentru că nu poate, și ea nu vine oricum nici în satele accesibile, cu drumuri din alea cu gropi, darămite în alea în care nu există drum încă. Și îi lași să își verse umorile în cele mai protejate și mai rare habitate din Europa. În lacuri vechi din cuaternar, care însă, în sfidarea ta, nu există. Pentru că nu le-ai trecut pe hartă, pentru că ai ignorat studiile științifice făcute și trimise oficial. Pentru că SFIDARE. Și la toate astea sunt părtașe instituțiile de avizare (Departamente din Consiliul Judetean Cluj, DSP, APM Cluj, Companiile publice de apă, ANIF, ANANP, Gărzi de mediu și forestiere etc etc) care dau fără absolut nici o jenă avize pozitive, sau pur și simplu afirmă că nu e nevoie de nici o evaluare de mediu sau ceva asemănător. Zid, labirint, sfidare. Șah mat. Cine o să verifice? Tot ei? Vezi de treabă… Să arunci excrementele și apele reziduale cu agenți chimici de nici nu vrei să te gândești cât de toxici și infecțioși în pâraie este un pic mai mult decât simplă neglijență. Este un atac criminal la viața speciilor care trăiesc pe lângă noi. Și nu numai pentru cele din apă, ci și pentru cele care se folosesc, ca și noi de apă. Lasă că le-am captat și ”curățat” izvoarele, mlaștinile, ca să ne fie nouă bine, dar pe cele pe care le- am lăsat, le-am poluat în așa hal încât e ca și cum le-am otrăvi constant, cu bună știință. Ceea ce, dacă ar fi să luăm după lege, este măcar contravenție, dacă nu infracțiune. Dar cui îi pasă? Cine să aplice legea? Cine să apere legea în fața SFIDĂRII acesteia de către autoritățile puse de noi, oamenii să apere legea, să o aplice? Cine să apere Natura în fața noastră, a oamenilor? Dar pe noi în fața autorităților minotauri cine ne apără?

Citește →
Articol Investigatoria

Hoții de pământ și natură (II) LABIRINTUL continuu fără ieșire – cu Minotauri ca paznici

În România, împreună cu legislația bine țintită, administrația este un Labirint. Păzit de minotauri. Care nu are ieșire. Din design, nu că nu o găsești. Notă explicativă: acest articol nu este decât parțial o investigație. Pe de cealaltă parte este o investigheață. Pentru că la final… îngheață. Acest articol este încă o rețetă. Cum faci ca această cetate a legilor ordinelor hotărârilor să fie în slujba ta de imobiliar, politician, președinte de ceva legat de un scaun? Păi cu aroma principală SECRETUL. Și punând/păstrând în funcție oamenii-cheie. Minotaurii. Și cu ziduri, multe ziduri, construite metodic, puse unul lângă, unul peste, unul după celălalt. Dar și mai important cu ițe, multe ițe. În plus, nu lași accesul oricui, chiar și cei mai logici trebuie să lase orice speranță că vor înțelege ceva intrând aici. Ascunzi și restricționezi în spatele unor norme necitibile și grele juridic, TOT. Sau nu le respecți pentru că nu le va citi nimeni și nu va verifica nimeni cu adevărat dacă ai respectat. Și, mai ales, îngropi legăturile esențiale între legi foarte adânc în procedurile birocratice. Construirea labirintului administrativo-legislativ fără ieșire by design Pentru bază folosești norme metodologice și conexiuni între excepții la care nu se așteaptă nimeni. Apoi, OBSCURIZEZI procesul legislativ și îl faci greu accesibil, îl transformi în LABIRINT. Să nu îi mai trebuiască nimănui să înțeleagă ceva. Că e prea greu. Transformi prin interpretare juridică un principiu al transparenței într-o regulă obscură cu sfori în mâinile unui funcționar. Sau mai multor funcționari. Sau instituții. Folosești subtil un articol de lege cu putere IMENSĂ, așa, ca o mențiune pe acolo. Apoi îl folosești împreună cu Excepția. Le mixezi, cum ar veni. Dacă există vreun alt articol, sau o altă instituție care poate deschide vreun culoar blocat de tine, îl ignori, cumperi, corupi. De exemplu. Cum poți, pe legea românească să treci un teren extravilan, pășune, arie protejată sau coridor ecologic în intravilan construibil? Pentru ca mai apoi să faci toată zona cartier rezidențial. Legea OUG 34/2013 sau OUG 57/2007 îți interzice, principial, expres, acest lucru. Mai mult, ai o altă lege care vine și îți spune că statutul de arie protejată, de coridor ecologic, și chiar și existența unor habitate protejate, trebuie să fie consemnate în cartea funciară a unui teren care are aceste ”calități”. Tocmai pentru că, la fel ca și la pășune, aceste calități atrag după ele niște nevoi de protecție, de regim special de exploatare, cum ar fi că nu poți construi acolo. Articolul 200 din OG 600/2023 (1) Calitatea de arie naturală protejată se notează la cerere, în baza actului normativ sau administrativ prin care a fost instituit regimul de arie naturală, precum și a documentației cadastrale, întocmită pentru imobilul care face obiectul cererii. (2) În funcție de natura actului prin care s-a instituit regimul de arie naturală protejată, notarea indică și calitatea de sit natural al patrimoniului natural universal, de rezervație științifică, parc național, monument al naturii, rezervație naturală, parc natural, zonă umedă de importanță internațională, rezervație a biosferei, geoparc, arie specială de conservare, arie de protecție specială avifaunistică, sit de importanță comunitară sau arie naturală protejată de interes județean ori local, potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare. (3) Calitatea de coridor ecologic se notează la cerere, în baza ordinului emis de conducătorul autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. Pentru că funcția acelor terenuri este alta și valoarea lor e în altceva decât construcția de imobile și vânzarea acestora. Ăsta e principiul. Protejezi, previi distrugerea și folosirea unei valori. Dar tu, personaj puternic, te faci că nu vezi și atâta timp cât nimeni nu cere, nu spune, nu te verifică, aia e.O lași așa, neconsemnată valoarea nicăieri. Uiți să aplici această lege. E un zid bine pus. Am explicat în primul episod cum te eschivezi de acest principiu al protecției valorii (de pășune, de pădure). Luând excepția și modelând-o după cum ai nevoie. Nu te verifică nimeni la nivel de aviz cum ai introdus în intravilan pășunea din coridorul ecologic și dacă ai respectat toate cerințele legii (compensarea suprafeței de pășune, respectarea situațiilor de excepție – interes public etc conform art 5 din OUG 34/2014). Prietenii tăi de la APM sau de la Ministerul Mediului sau de la Ministerul Agriculturii nu spun nimic. Pur și simplu. Dar acolo nu e totul. Mai e un articol de care ai nevoie și pe care îl ai în altă lege, care e de fapt un Ordin de Guvern (proces legislativ direct și fără trecere prin Parlament). Un alt funcționar trebuie să îl aplice, și îl va aplica strict. Pentru că degeaba introduci în intravilan dacă va rămâne teren agricol și nu construibil. Cel puțin în logica imobiliaro-financiară pe care o trăim acum. Articolul 103 din OG ANCPI 600/2023 OCPI (1) Imobilele situate în intravilanul localităților, aprobat potrivit legii, prin PUG și/sau PUZ, pentru care a fost emisă autorizație de construire, sunt scoase din circuitul agricol prin efectul legii, înregistrându-se în evidențele de cadastru și carte funciară pentru întreaga suprafață, cu categoria de folosință curți-construcții, fără întocmirea în acest sens a unei documentații cadastrale de actualizare informații tehnice. Așadar, dacă de la înălțimea ta de funcționar într-o comisie de urbanism, emiți o autorizație de construire, pe un teren pe care tot tu l-ai introdus în intravilan pe baza de EXCEPȚIE (în PUG sau PUZ), altcineva e responsabil de faptul că acolo este posibil să construiești și ca tu să emiți acea autorizație de construire. Acuma, să nu intrăm în dilema oul sau găina. Ce ar trebui, legal, să fie prima – schimbarea categoriei de folosință sau autorizația de construire… că astea nu-s de nasul nostru, al oamenilor simpli. LABIRINTUL e gata. Important este că, la final, pășunea coridor ecologic introdusă abuziv în intravilan devine și construibilă prin simpla emitere a unei autorizații de construire… Aceasta este rețeta aplicată în cazul pășunii pline de habitate protejate și pe care este desemnat un coridor ecologic european din sudul Făgetului Clujului. Povestea cu detalii și acțiuni o puteți reciti aici, aici și aici. Dacă vi se pare obscur traseul logic de mai sus, să știți că așa trebuie să fie. Labirintul nu are ieșire. din design. OBSCURIZAREA procesului legislativ urmat este parte din rețetă, este rețeta însăși. Îngreunarea înțelegerii, desconsiderarea nevoii de a înțelege simplu și rapid de către oricine, la orice nivel de pregătire a unor procese care le afectează drepturile. Da, dreptul de proprietate, dar și cel la un mediu curat, la opinie pe un peisaj cultural și social în care ai o proprietate sau în care pur și simplu trăiești. Sistemul social este o rețea de convenții integrate și sincronizate, cu principii care, în esența lor, ar trebui să asigure exact asta – înțelegerea modului în care putem trăi liberi împreună fără să ne încălcăm în picioare drepturile unul altuia prin aspirațiile noastre. Subtilitățile acestea obscure vin să eludeze acest principiu. Și să o facă în spatele unor vorbe și pretinse formalități pe care nu oricine are capacitatea, timpul, răbdarea de a le înțelege. La fel, un alt exemplu: Tot ca tehnică de construire labirint, transformi din terminologie o informație publică în informație restricționată. Vrei informații despre PUG, PUG Ciurila, de exemplu, despre cum s-a luat în evidență intravilanul propus spre extindere în acel mare și fraudulos proces de sistematizare a unei zone verzi și bogate în biodiversitate, pe alocuri chiar coridor ecologic european? Nu poți, nu ai voie, trebuie să plătești. Trebuie să dovedești că ai dreptul să le ceri, deși sunt informații publice și deși sunt acele informații cruciale care schimbă statutul de PUG propus în PUG în vigoare. Te interesează când a făcut Primăria acele formalități? Pentru că e important? Vrei să vezi cererea de recepție a documentației PUG? Dovedește că ai dreptul să intri în această cetate a birocrației. Și plătește. Extras din răspunsul OCPI Cluj la cererea de informații conform L544/2001 pentru cererea de recepție a PUG Ciurila și toată documentația care a stat la baza acestei cereri. Notă: pentru completarea formularului e nevoie de justificarea, prin documente, a dreptului de acces la acele informații (proprietate, persoană interesată), iar dosar, cel mai probabil se referă la un nr cadastral. Așadar, pentru cele câteva mii de cărți funciare care ar trebuie oferite Extras din răspunsul inițial cu refuzul de a oferi informațiile despre cererea de recepție a PUG Ciurila. Rețeta asta e foarte bine asezonată cultural. În România, gratuitatea indică lipsa de importanță. Sărăcia și privilegiul prin plată, prin bani, sunt cele două extreme care condiționează chiar și accesul la lege, la informație. Când și-au dat seama de asta, instituțiile precum Consiliile Județene, Oficiile de Cadastru Teritoriale și-au luat puterea în mâini și au stabilit taxe, dar mai ales ziduri. Știm noi și pe alții care și-au luat această putere în mâini (aka Guvernul), dar uite că teritorialii locali o fac sistematic, de multă vreme și cu scop clar. Să pună limite și să mai îndepărteze din ochii curioși. Să construiască ziduri de labirint, oricât de mici, dar consumatoare de energie. Asta e miza: consumul de energie, descurajarea. Cum adică să vezi tot procesul de avizare și de recepție a unei documentații publice? Cum adică să vezi rezultatele cadastrării sistematice care a stat la baza unui PUG public? Și ce dacă această cadastrare a fost făcută din bani europeni, într-un program menit să scoată din întunericul foilor de planuri topografice desenate de mână și plătite cu 100 de lei pe copia xerox, copie ilizibilă și consumatoare de hârtie și de nervi, fără vreo legendă, fără vreo explicație a notațiilor? Cum adică să vezi ce limite de parcele, intravilan au folosit pentru determinarea noului intravilan? Cum adică să vezi categoriile de folosință? Pășune, cea interzisă întru schimbare și altele, gen pădure? Cum adică să intri în labirint și să ieși de acolo cu un rezultat? Nu, asta nu se poate. Uneori nici instanța nu dă de capăt labirintului, nici la capătul unor ani de judecată. Deci cum ar fi să poți tu, un om simplu? Nu se poate. Zid! Labirint! Paznicii funcționari / instituții/ firme minotauri Dar foarte important în acest labirint sunt paznicii, minotaurii: este esențial să îți aduci în labirint oamenii și firmele care trebuie, oamenii care știu cum se face pază de labirint. De exemplu, dacă ai nevoie de intravilan transformat din păşune şi nu ai de unde să compensezi, şi vrei şi locul acolo unde e coridor ecologic sau arie protejată, trebuie să faci în așa fel încât nici o instituție de control sau monitorizare să nu ridice vreo întrebare despre articolele acelea excepții. Pentru PUG (Ciurila, de exemplu), mai ai și codul administrativ care spune ca o primărie nu aproba de capul ei un act normativ atât de important. Că prefectura monitorizează legalitatea. Și uite vine cineva si spune ca există suspiciuni: - Nu ai compensat suprafața de pășune, așa cum cere art 5 din OUG 34/2013. Nu ai avizul necesar cerute de lege. Extras din art 5 al OUG 34/2013 - Nu publici raportul de consultare publică real, îl transformi într-o maculatură. - Ai trecut o abținere la voturi ”pentru” - Ai trecut mințind peste consultarea publică, ai făcut hârtii care s-o justifice, dar pe substanța lor nu s-a uitat nimeni. Pentru că nu le-ai publicat, cum cere lege, nicăieri. - Ai făcut dezbateri, le ai anunțat când ai vrut tu, nerespectand nici una dintre legile de organizare, dar ii dai inainte ca le ai organizat. - Ignori orice părere pe care trebuie sa o iei in considerare, o trimiți pe un culoar închis. Nu există. Mai ales dacă vine din partea publicului interesat de protecția mediului. - Greșești datele și nu te interesează să le clarifici sau explici cu bună credință ceva. - Ignori că există o anchetă disciplinară împotriva arhitectului proiectant al acestui PUG care ar putea să rezulte în niște nereguli semnalate… Apoi, când cineva cere Prefecturii să verifice toate cele de mai sus, dai, administrativ, cu dume. Că eroare materială pentru că e prea mult de lucru la primărie la starea civilă, ca eroare materială la cadastru, ai mutat intravilan, dealul, ce ti-a trebuit, de oboseală și că ești și tu om. Chiar o victimă. Om nu e ăla care cere ca acel coridor ecologic să fie respectat. Trecut în cadastru. La fel ca niște surse de apă, cum zice legea urbanismului care reglementează PUG-ul. Răspunsul primăriei Ciurila la a doua solicitare a Instituției Prefectului Cluj, extrem de formală și imperativă de a justifica trecerea unei abțineri la voturi pentru în HCL ul de aprobare al PUG Ciurila. Dar Prefectura nu vede nimic din toate astea. Minotaurii se fac că nu văd minotaurii blocând culoare. Desconsideră realitatea din fața ochilor tăi de om simplu. Nu exista nici o suspiciune de ilegalitate. Nu se dă nici o justificare pentru asta. Doar multe multe vorbe scrise în limba de lemn a labirintului. Minotaurul îți bolborosește țipat că nu ai cum să ieși din labirint, să nu te mai zbați. Extras din răspunsul instituției Prefectului Cluj la sesizarea asupra nelegalității PUG Ciurila cu 18 motive de nelegalitate ridicate, argumentate cu articole din legi. Nimeni nu și-a pus vreo întrebare public despre asta. Nimeni nu și-a pus vreo problemă. În pixul și posibila greșeală / ”eroare materială” a primăriei stau transformările de pășune, pădure, arii protejate, coridoare ecologice… stau ani de procese și învârteli în labirintul ăla de vi l-am explicat mai sus doar pe un culoar, unul mic. O mutare de teren, o dispariție misterioasă după un zid de labirint, mai aproape sau mai departe de pădure, de un drum, de un nod rutier, de un cartier rezidential, de un viitor parc industrial. Toate stau în virgula și coordonarea asumată de un specialist minotaur. Un funcționar. Sau poate o firmă de cadastrare care a devenit ceea ce este după ce a fost cea care aproape a îngropat Roșia Montană. Firma care cadastrează sistematic, pe bani europeni, mare parte din Ardeal este fondată de cei care au fost și încă sunt parte din RMGC. Extras din sicap.ai cu valoarea contractelor licitate de către Total Business Land, firma care cadastrează sistematic comuna Ciurila și Făgetul. Anunțul Primăriei Ciurila care indică firma de cadastrare Aceeași firmă care proiectează casele sociale aparținând Consiliului Județean Cluj pe o parcelă care este jumătate ÎN aria protejată Făgetul Clujului. Sursa site-ul Primăriei Ciurila – Avizul Arhitectului Sef Cluj pentru cele 4 locuinte protejate O ignorare și atât. Închizi ochii și te imaginezi un om bun, care vrea binele, uiți bolboroseala țipată. Apoi te uiți când încep lucrările în fix zona pe care e coridor ecologic, repede să o distrugem pâna nu apucă să o salveze sau să-i vadă valoarea cineva… Apoi rămâi mut. Înghețat și paralizat de înțepătura surpriză. Atât. Articolul acesta îngheață în labirint aici. Mă așez în mijlocul acestui LABIRINT cu MINOTAURII în față și vă întreb. Cum de e posibil așa ceva fără nici o întrebare, fără nici o dezbatere în lumea presei și civică și administrativă? Ce lege, ce instituție, ce arhitect și ce dumnezei ar trebui să intervină ca să ridice din întunericul acestui labirint păzit de acești minotauri întrebarea firească: Ce e de făcut pentru a ne scoate din LABIRINT? Pentru a scăpa de minotauri? Cum de e posibil să asistăm la spasmele democrației regresive în atâtea și atâtea domenii și locuri și să tăcem? Pe scurt. Prefectura Cluj a ignorat toate problemele de legalitate ale PUG Ciurila. Nici nu a vrut sa citească documentele netrimise inițial la timp de către Primăria Ciurila din prima, le-a cerut cuminte, încă o dată și încă o dată, a primit ceva incomplet și incorect, nu a verificat ca au si sens, că sunt legale… ei colaborează cu primăria… pentru că nu există subordonare. Codul administrativ și datoria de verificare a legalitatii sunt povesti pentru alte legende. Instituția care ar trebui sa fie girant pentru buna credință a instituțiilor a zis ca ea nu vede nimic în neregulă… nu ca s-ar fi uitat cu atenție… Făgetul și pășunile lui, toată zona verde care a mai rămas verde în sudul Clujului, sunt în mâinile minotaurilor. Primaria Ciurila, Consiliul Judetean Cluj, Prefectura Cluj, Oficiul de Cadastru și firmele de cadastrare sistematică. Aceștia sunt o parte din minotaurii care transformă natura Clujului în Labirint în care moare natura. P.S. Va urma Minotaurul mare, Guvernul. La cererea de verificare a legalității am făcut o revenire cu cererea de a fi justificate toate punctele indicate în solicitările inițiale. Către Secretariatul Guvernului. Labirintul continuă. Prin gheață. E frig aici. Democrația tremură. P.P.S. Toate acestea se întâmplă în anul precedent celui în care se vor schimba politic lucruri care vor reconfigura labirintul administrativ și, poate, minotaurii. De ce nu avem o voce, de ce nu suntem auziți în anii în care nu alegem?

Citește →
Articol Investigatoria

Hoții de pământ și de natură: Excepție și secret (I)

Nu sunt creativi, ba chiar sunt foarte disciplinați, dar mai ales, lucrează în haită, sub comandă strictă. Și atacă organizat, sistematic. Chiar coroborat. Le vom vedea tehnicile. Azi, primul episod. Avertisment: Nu o să aflați nume, dar o să recunoașteți personaje. Pe alocuri, acest articol este un pamflet. Rețeta nr 1 – eludarea excepțiilor Se iau personaje importante: președinte de consiliu județean, arhitect șef, primar, arhitecți în comisia de urbanism, arhitecți cunoscuți, șefi de direcții, de Ocoale silvice, directori de Agenții de mediu, directori de cadastru, consilieri în ministere, importante sunt Min Dezvoltării și Agriculturii, dar nici secretariatul Guvernului nu strică, consilierii de guvern sau orice altă titulatură care inspiră încă autoritate. Administrativă. Se împrietenesc bine prin mici favoruri, cu imobiliari de renume, cu ”mici” antreprenori, între ei sau cu fondurile europene, pubblice. Sau cu posturi călduțe, importante, deosebite. Se țin mai mulți ani fără să fie activați. Doar încălziți, cunoscuți, dacă au și principii e cu atât mai bine, le accentuezi, pe promovezi. Le faci și îi lași să-și facă o imagine de justițiari, specialiști, de renume. De oameni corecți, integri. Apoi li se dau teme mici, mai mari, apoi din ce în ce mai mari. Apoi li se strânge mâna la temele cu adevărat importante. Cu ingredientul minune întotdeauna. Secretul. Apoi, le arăți că principiile lor depind de pixul tău, că totul e o echipă de profesioniști, de specialiști, binele și frumosul, blablabla, DAR echipa are un lider. Și că dacă vor să mai poată lucra, e nevoie de compromisuri. Pentru binele comun, pentru dezvoltare, pentru echilibru și liniște și cooperare, colaborare, activități constructive. Apoi, la momentul potrivit, le arăți că liderul își asumă și conduce. Principiile pe care poate le au ceilalți sunt zorzoane de imagine, care țin publicul confuz. Și pe victime înghețate în șocul trădărilor. Ce își asumă liderul? Nu știe nimeni, abstractul conduce, și înțeapă cel mai bine… Ce îți mai trebuie? Control? Aha. Aici e un pic de lucru și nu se face repede. Dar se ia o comisie de urbanism, un arhitect șef, o instituție care nu e neapărat dependentă de Consiliul Județean, de exemplu. Și se umblă la statutul acesteia. Se dă un HCL în care ședințele de urbanism pot fi conduse, de exemplu, prin excepție, desigur, de tine, președintele consiliului județean. De altfel, oriunde zice legea că există excepții și termene pentru aprobări care să iasă de sub radarul public, faci totul ca acestea să poată fi aplicate. Nu te întrebi și nu discuți legea în sine, ci excepția. Extras din HCJ Cluj 47/2001: https://storage.googleapis.com/stateless-cjcluj-ro/2021/12/47_14K_suplim-anexa-2-modif-HCJ-133-2012-regulament-Comisie-urbanism.pdf Apoi participi la ele, la toate. Conform noii ”legi”, tu le prezidezi, deși Arhitectul șef este o instituție nesubordonată Consiliului Județean, pentru obiectivitate, desigur. Și așa începe. Separat, se iau legile care îți sunt de folos, sau dimpotrivă care te cam încurcă. Trebuie să știi de ele, să le lași la dospit. De exemplu, ți-e de folos legea construcțiilor, legea urbanismului, dar te cam încurcă legea mediului, sau Codul Silvic, sau OUG 34/2013, OUG 57/2007. Că astea îți aduc excepții, cum ar fi: nu poți să construiești pe pășune, în pădure, pe arii protejate, peste buruienile alea rare și mai peste ce? Păi și unde să mai construiești, unde mai poți să faci urbanism de calitate? Ba mai mult, te mai obligă și să ai grijă, să identifici, să protejezi? Bine, și alea de bază, primele, au excepții, dar e mai ușor să eludezi un singur articol pierdut între multe altele, sau o frază, față de o lege întreagă. E mai delicat, la o lege mare, cum e de exemplu OUG 34/2013, unde scopul legislativ în sine a fost să fie protejate pășunile de care ai tu nevoie pentru construcții, e mai greu să dai cu barda. Și atunci te duci la excepții. Și lași firul lăsat de lege pentru avize să se termine așa, în necunoscut, în secret și confuzie. Adică, zice legea: Articolul 5 din OUG 34/2013 (1) Pajiştile se folosesc pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje. (2) Se interzice scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor se poate face cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru: a) amplasarea de construcţii care deservesc activităţi agricole; (deci nu case rezidențiale, cabane etc) b) reţele de comunicaţii electronice sau elemente de infrastructură necesare susţinerii acestora; c) refugii montane în caz de urgenţă; d) înfiinţarea de noi capacităţi de producere a energiei regenerabile, care să nu afecteze buna exploatare a pajiştilor, declarate de utilitate publică pentru lucrări de interes naţional, judeţean sau local, în condiţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată; e) amplasarea obiectivelor de interes naţional, judeţean sau local, declarate de utilitate publică, în condiţiile legislaţiei în vigoare; (atenție maximă, trebuie să găsești interes național, județean, local – deci case sociale, cât cuprinde…) f) lucrări privind apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, declarate de utilitate publică în condiţiile Legii nr. 33/1994, republicată; g) lucrări în cadrul unor programe de dezvoltare locală/judeţeană/regională iniţiate de autorităţile administraţiei publice locale.(atenție maximă, din nou, activare prieteni primarii direcții județene etc) (4) Excepţiile prevăzute la alin. (3) se realizează cu obligaţia ca beneficiarul scoaterii definitive din circuitul agricol a pajiştilor să recupereze din terenurile neproductive sau neagricole o suprafaţă egală cu cea aprobată a fi scoasă definitiv din circuitul agricol. Recuperarea acestor terenuri se face anticipat, cel mai târziu până la data stabilită în actul prin care se aprobă scoaterea definitivă din circuitul agricol a acestor suprafeţe, astfel încât să nu scadă suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean sau naţional, după caz. (Excepția excepție care se ține secret, pur și simplu nu o vezi, nu o discuți, nu o verifici la implementare…) (5) Pe terenurile prevăzute la alin. (4) se efectuează toate lucrările necesare pentru refacerea covorului vegetal. (6) Pajiştile pot fi incluse în intravilanul localităţilor cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu condiţia respectării prevederilor alin. (4). (încă una pe care nu o vezi, nu auzi, nu o verifici și la care, mai ales, activezi pionii administrativi secundari) (7) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişti pentru realizarea obiectivelor de investiţii prevăzute la alin. (3) se face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi cu respectarea metodologiei ce se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. După ce le-ai luat pe toate, cu precauțiile de rigoare, te uiți să vezi ce obiecții și unde au ăștia de te contrează și subminează când tu vrei doar să dezvolți și faci lucruri mărețe. Deci pui deoparte, interdicțiile: Nu se poate construi pe pășune. Nu se poate construi în pădure. Nu se poate construi în extravilan. Nu poți introduce pășune și pădure în intravilan. Și le pui deoparte la dospit idei, eventual, pui un avocat să caute procese în care cine ce a câștigat pierdut. Dacă nu ai unul mai răsărit, merge și cu jurista de la instituție. Sau o angajezi pe soția unuia care știe din astea. Separat, ții aproape oamenii cu bani. Îi sprijini, îi gâdili cu acțiuni caritabile, îi inviți pe ici pe colo, la evenimente esențiale, mai discrete, așa. Dar întotdeauna le arăți cine e șeful, liderul, vezi și mai sus. Totul se condimentează cu secret. Aroma principală. Media nu are ce căuta, te ferești de ochi întrebători. Când îți arată ei avocații și mai vin cu intimidări sau momeli de terenuri bune și afaceri interesante, dar cam prea vizibile, nu te lași momit chiar ușor, oricum, nu te duci direct, și mai ales nu te lași descoperit. Dar e bine să te uiți unde cumpără, ce fac, cum fac. Ai numai de învățat de la ei. Și tot separat, te preocupi ca la Ministerele alea care trebuie să dea avize pentru excepții, să existe suficientă tăcere, prieteni, interese ca să nu te bată la cap în caz că uiți să ceri vreun aviz, tu primar, președinte, prefect, șef de ceva atunci când avizezi vreo excepție din asta. Oricum, întotdeauna, ingredientul secret este să nu faci, ab prințipiu, publice aceste avize. Pentru nimic, fie ele case, PUGuri, proiecte din alea de interes public, județean. Nu le faci. Acesta este ingredientul cel mai secret. Să le ceară cineva, apoi spui că nu-s publice (că au date private, că GDPR sau ceva de genul), apoi nu le dai nici când le cere instanța, tărăgănezi cât poți și până o zice cineva în instanță (după ani de grevă, pensii speciale, alea alea), abia atunci recunoști că… ai uitat /greșit / nu ai vrut, dar nah… asta e. Dar secretul e să le ții secrete. Off, da, tușă de artist… geniu, neînțeles. Bun, deci ai toate ingredientele: oameni resursă, legi și juriști potriviți, parteneri, pioni, excepții, secret. Îți mai trebuie materie primă. Că doar nu faci plăcintă fără făină. Acuma, nu e greu de găsit făină, problema e să fie din aia bună. Degeaba construiești în… să zicem Florești, asta era o plăcintă bună acum niște ani buni, acum toată lumea s-a săturat de ea. Acum te uiți la trenduri, la tendințe, cum ar veni, și te duci după materia primă care să răspundă nevoilor pieței. A fost pandemie, au descoperit oamenii că nu e așa bună plăcinta la bloc, că e mai bine să ai curte, aer, copaci? Păi atunci, făina bună e acum lângă pădure, în locurile cât mai cu verdeață. Evident, nimic din ce e bun nu se obține așa, repede și ușor. Dar tu ești președinte și ți-ai crescut un imperiu de comune. Deci ai resurse. Te încurcă legile, dar și acolo, deja le-ai fezandat, vezi punctul de mai sus. Așa că te uiți pe unde s-ar mai putea construi, și, ca la șah, nu arăți care ți-e interesul. Foarte important acest pas. Nu arăți locurile pe care ai pus ochii. Dimpotrivă. Le lași ca și cum nu ar fi importante. Le lași chiar în paragină. În uitare. (Delăsarea și căderea în paragină a unui loc pradoxal de frumos este primul semn că cineva a pus ochii pe el.) Cum faci asta? Păi, uite, pui canalizare peste tot, dar acolo nu. Ca și cum nu s-ar putea. Sau, faci drumuri. Dar acolo nu. Păi, bun, și cum faci totuși aluatul de plăcintă, că dacă e să vinzi case și cartiere, îți trebuie totuși utilități, infrastructură. Păi le faci, dar așa, pe nevăzute, fără mare tamtam. Secrete, remember? Mai un bazin de apă, mai o țeavă trasă cu licitație, bani europeni, normaaal, dar nu spui unde ai tras-o și nu faci și tu atâta tămbălău. Mai un drum scrilejit prin pășune (excepție contraventie din OUG 34/2013 art 14. Alin 1, lit h: h) amplasarea pe pajişte a altor obiective de investiţii decât cele prevăzute la art. 5 alin. (3);, dar nu știe nimeni), dar îl lași o vreme să se bătătorească. Mai o tăiere de pădure din pășunea împădurită care intră automat în fond forestier, dar o lași o vreme să uite lumea, să devină pășune în mod ”natural”. Mai o baltă secată, dar nu te lauzi că ai curățat locul, nu. Taci și tu, că tăcerea e de aur. Secretul e de milioane. Sau dacă vine careva să se plângă de toate astea, îl asculți cu urechile închise, vorbești peste el, îl acuzi de ceva, de orice… Bun, și apoi, când terenul e semipregătit, fezandat, cum spuneam, le dai semnalul prietenilor tăi. Poți să îl dai și mai devreme, e chiar mai indicat să o faci cât mai devreme, și doar celor de încredere, care știi că știu că ești strateg bun și se încred în tine. Și ei vin, inocenți, să cumpere în dare de plată, să împrumute proprietarii (cine nu are nevoie de bani), să revendice, să cadastreze, să ceară autorizație de construire casă de vacanță pe pășune (care a fost și încă este la limita fondului forestier, sau de arie protejată) pe un loc vecin cu o arie protejată (poate este chiar în arie, dar limitele sunt transcendentale) și lângă chiar o rezervație cu mlaștini și specii din alea rare, orătănii, dar scârboase (ce bine că au asanat deja). Abia când asta nu mai e posibil să fie contestat… Păi și ce, tu le dai autorizația? Păi vezi că nu? Tu doar te miri că uite încă unul a venit, oare unde mai construiți acolo, că s-a umplut… Valea Căpriorii, să zicem, de case. Și, apoi? Păi apoi iei toate ingredientele pregătite de mai sus și te joci creativ cu ele. Da, aici abia, târziu în proces, ai voie cu creativitatea și miștourile. Până aici a fost despre disciplină. Întreabă cineva, un specialist: Dar acolo figurează ca fond forestier, a fost / este pădure. În pădure nu se poate construi. „Da, dar nu mai este. S-a tăiat pădurea”, răspunde arhitectul prieten. „De când?” „Cine mai știe, de curând poate. Nu mai contează, este pășune în certificatul de urbanism emis, ghici ce, de tine…” Verifici? Oprești totul să verifici? Că ar fi cam ilegal? Nuuuuu. Eeei, și aici, e foarte important. Foarte important să joci bine cartea asta. Că uite, vine un alt arhitect (și culmea tot din comisie, tot specialist) și zice, dar nici pe pășune nu poți construi pentru că nu poți să schimbi categoria de folosință pășune, conform legii ăleia, OUG 34/2013. Și mai dă și articolul 5. Eei, who let the dogs out? Ce faci? Ce te faci? Activezi excepțiile. Că le-ai pregătit. Îi explici că așa e, DAR se poate, că se poate schimba categoria de folosință prin emiterea unei autorizații de construire. (sic!) Și dai și articolul. Tot 5. La derută. Dar le explici că e la excepții. Se duce cineva să caute, să întrebe, aduce cineva legea, cere explicații? Nuuu. Pentru că mizezi pe efectul înțepăturii veninoase. Asta paralizează. Confuzia și siguranța cu care aplici doza perfectă. Știi tu ceva. Tu știi legea. Oricum, apoi amesteci bine ingredientele, dai cu telul și cu graba, și nu mai pui deloc emfază pe arhitectură, pe stil rural, pe specificul zonei. Spui în treacăt doar că oricum acolo, pe valea aia, s-a construit în toate felurile. Și așa dărâmi un ghid întreg arhitectural, pe care altă dată l-ai fi susținut, l-ai promovat…dar hei, acum nu mai contează. Nu e în rețeta asta. Aia făcea parte din altă rețetă. Altă plăcintă, altă varză. Mai spui, tot în treacăt, că-ți place arhitectura aia modernă. Nu o legi și nu integrezi judecata de valoare în peisaj, că e lângă pădure, că e în zonă rurală tradițională… eteee… evoluați, măi fraților, un pic. Hai, repederepede că avem multe pe ordinea de zi. Și mai faci un pic de teorie, dar mai ales, eviți cu orice preț să pui întrebarea aceea care ar putea dărâma și dezumfla toată plăcinta. Unde e parcela față de aria protejată? Există vreo arie protejată în zona aia care are nume similar cu cea mai renumită arie protejată din zona ta? Adică, nah, am înțeles că nu e pădure, că a obținut proprietarul tăierea și ”curățarea” probabil și acord pe propria răspundere de la Garda Forestieră să construiască LA LIMITA PĂDURII. Dar că pădurea aia e și arie protejată, asta e important să NU spui. Axează-te pe excepție. A obținut avizul gărzii forestiere să construiască la limita pădurii? deci e legal. Cum? Nu te interesează. Apoi te faci că îi ceri și mai mult, să obțină și avizul de la direcția agricolă că are voie să construiască pe pășune (pff, a întrebat cineva dacă asta este măcar posibil… să fie cerut), adică că (sic) a compensat suprafața de pășune căreia îi schimbă destinația cu o suprafață echivalentă. OUG 34/2013, Art 5, alin (4) Excepţiile prevăzute la alin. (3) se realizează cu obligaţia ca beneficiarul scoaterii definitive din circuitul agricol a pajiştilor să recupereze din terenurile neproductive sau neagricole o suprafaţă egală cu cea aprobată a fi scoasă definitiv din circuitul agricol. Recuperarea acestor terenuri se face anticipat, cel mai târziu până la data stabilită în actul prin care se aprobă scoaterea definitivă din circuitul agricol a acestor suprafeţe, astfel încât să nu scadă suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean sau naţional, după caz. Te uiți un pic în jur rapid, fără să zăbovești, sau nu ridici ochii, mai bine, să vezi dacă râde cineva la asta… A, bine, nu a observat nimeni, nu a notat nimeni, treci repede mai departe. Noroc că e online. Filmarea va fi…, ați ghicit…. Secreeet. Așa, acum ai plăcinta aproape gata. Propui aviz pozitiv, uiți orice altă întrebare, îl dai cu condiții să obțină avizele (nu le va mai verifica nimeni, căci ai pioni la Ministerele alea Dezvoltării și Agriculturii, nu-i preocupă pe aceia așa ceva…, deci tu ești acoperit), apoi la final, presari un pic de zahăr, pentru aspect, nu neapărat pentru gust: Felicitări. Ar fi mers și niște aplauze, dar în online nu dă așa bine. Deci, numai felicitări. P.S. O casă de vacanță modernă și mare se va construi, cu girul Consiliului Județean Cluj, și al comisiei CTATU, precum și cu felicitările arhitectului șef, la margine de pădure protejată (da, chiar Făgetul Clujului), la limita (poate chiar în, dar ce mai contează), pe pășune (da, probabil pe loc de fostă pădure Făget tăiată, da, probabil, fără compensare că de unde?). Și, da, în timp ce strigă ”verzii” că moare Făgetul, Făgetul chiar moare. Ciunțit sistematic de excepții cu aromă de secret. Acum și la o distanță oarecare mai încolo de locul unde se leagă nebunii cu lanțuri virtuale de plăntuțe rare. Rețeta e simplă, cu gust juridic ilegal. Și e rețetă. Îți iese dacă ai ingredientele bune, nu neapărat proaspete. Ca la brânză. Stricată. Chiar așa și miroase. Ca tot Clujul. Ca astea s-au construit alte câteva zeci, sau cine știe câte. Ce te încurcă: întrebările. Principiile. Păi, uite și tu, vine cineva și îți spune că nu se poate construi pe pășune. În alte locuri, când ai tu nevoie de un motiv să respingi un proiect, da, merge. Dar nu te bagi, frate, așa, la o casă de vacanță în sufletul Făgetului…. Care mușcă din Făget. Care Făget? P.s.2 Ca astea sunt sute… probabil. Când ai ajuns la numărul critic, deja nu mai contează, pentru că devine trend și e ireversibil. Și le poți reproșa tu celorlalți, de ce abia acum veniți să vă revoltați? Ce- ați făcut până acum? De ce-ați tăcut? Iar betonul lasă urme pe care nu le mai șterge nimeni, nu dă nici o șansă naturii să mai spună adevărul ei. Așadar, tu rămâi la toate rece. Fă-te că nu vezi spiritul legii, că o înțelegi perfect, vrei să o respecți, dar ea te obligă aproape să faci opusul. Și ia un articol, cel mai controversat. De exemplu, 5. Caută exceptia. Fă-te că nu înțelegi sensul real. Și interpretează doar partea care îți convine. Transformă această parte în toată legea. Fă-ți prieteni sau supuși din tot ce mișcă în vreo instituție. Îmbrățișează secretul. Apoi repetă. Și o să ai succes în instituțiile românești. Și la plăcinte imobiliare. Apoi fă-te neputincios în fața legii, dacă vezi că cineva observă măcar un pic din tehnică.

Citește →